3D, o lume fantastic de reala

Stau cu fruntea lipita de oglinda rece a liftului, cu mainile bine infipte in parul bogat si ma privesc pe mine… in ochi. Ce este de facut acum?
Cutia metalica se misca incet, in sus. Stiu ca trebuie sa inving cu orice pret si sa duc misiunea la capat. Ma enervez ca nu am nici cea mai vaga idee ce ma va astepta in momentul in care usile lifului se vor deschide. Nu stiu cum am ajuns aici, stiu doar ca trebuie sa merg inainte. Simt totul atat de rece si metalic in jurul meu, luminile din lift palpaie ciudat… ca intr-un film horror prost. O miscare scurta si brusca imi da de veste ca am ajuns. Usile se deschid usor, fac un pas si o lumina puternica ma orbeste instant. Las capul in jos, ma retrag langa zid si strang tare din ochi ca sa imi revin. Cu toate ca ma dor ingrozitor ii deschid si… nu vad nimic; am orbit sau este doar intuneric bezna? Ce s-a intamplat cu lumina puternica, unde a disparut… ce se intampla? Chiar nu este nimeni aici sa ma auda? Inchid si deschid ochii repede pana imi revine vederea si incep sa ma obisnuiesc cu locul in care ma aflu.
Un culoar nu foarte lat, fara nici o usa sau geam si fara mobilier. Podeaua este din marmura… In fata vad doar un orizont negru. Pasesc destul de speriata, dar nu am ce sa fac, trebuie sa merg. Undeva sigur este capatul si asta inseamna o posibilitate de evadare. Incep sa traversez o serie de culoare, ba la stanga, ba la dreapta… toate par la fel. Daca incerc sa ma intorc, ma lovesc doar de pereti, de parca momentul in care cotesc pe alt culoar, celalalt dispare.
Am impresia ca lumina se diminueaza cu cat strabat mai multe culoare. Deja ma cuprinde agitatia, nu imi plac locurile intunecate. Este din ce in ce mai intuneric. Pasesc… si ma lovesc de un perete. Incerc sa merg spre stanga, dar nu pot, se simte coltul in care se imbina cei doi pereti. Ma lipesc de el si incep sa merg spre partea dreapta, care din cate imi dau seama imi ofera posibilitatea sa inaintez. Simt ca ma aflu intr-un labirint ciudat si fara sfarsit. Zgomotul pasilor mei ma infioara. Instinctiv ma aplec si caut ceva cu care sa ma apar de…. necunoscut. Pe podeaua de marmura, gasesc o obiect metalic, dar totusi nu imi dau seama ce este. O apuc cu incredere si inaintez precaut pe culoarul care se intinde in fata mea. Un zgomot nefiresc imi distrage atentia, ma inspaimanta si imi face inima sa tresara si sa bata repede, mult prea repede. Inaintez pe pipaite, aproape lipita de zidul umed si rece. Ajung la capatul altui culoar si simt in sfarsit forma unei usi, o iesire din acest labirint. Intrezaresc  manerul si apas hotarata, cu putere. Usa se deschide greoi, si… pana apuc sa pasesc simt cum o mana ma prinde de umarul drept, ma trage in spate si ma zagaltaie cu putere. Ma intorc si fac ochii mari cat cepele vazand-o pe sora mea!
– Mi-ai promis ca in seara aceasta imi povestesti despre noua ta jucarie, imi spune ea zambind.
Confuza, scot usor ochelarii de la ochi, o privesc mirata, dau roata cu privirea si imi dau seama ca sunt intr.-un loc atat de familiar, camera mea.
– Off, m-ai intrerupt exact cand treceam in partea cealalta, gasisem in sfarsit o iesire din labirint!
–  Ce labirint, ce iesire, care partea cealalta, tu te-ai scrintit de-a dreptul???
– Ca sa intelegi, trebuie sa iti explic jocul si sa il si incerci. Pana nu te joci nu o sa intelegi nimic.
– Hii hii, atunci e bine pentru ca am tot timpul din lume, sunt numai ochi si urechi, spune ea, in timp ce se tolaneste  pe fotoliu.
– Jocul acesta nu este ca toate celelalte cu care am fost obisnuite.
– Cum asa?
– Functioneaza pe baza tehnologiei 3D.
– Hmm, ceva de genul filmului de saptamana trecuta unde am purtat ochelarii aia de cal?
– Ei bine, da. Numai ca nu trebuie sa mergi undeva anume ca sa poti avea parte de asta. Stai acasa si ai aceleasi facilitati si chiar mult mai mult. Nu trebuie sa te rezumi doar la filme, exista deja o multitudine de jocuri speciale 3D. Poti opta pentru singurul laptop 3D – G51J 3D /G51JX 3D , oferit de Asus, asta daca preferi varianta mobila sau monitorul 3D Full HD VG236H, care are o rata de refresh de 120 cadre pe secunda, pentru cei care prefara sistemele desktop.
– Aaaaa asa si cu ochelarii de pe nasul tau ce este? Arata destul de ciudat si sunt cam maricei, nu ca cei de la cinema, dar totusi… Mai lipseste sa iti tragi pe tine un palton negru, lung, si deja as putea sa jur ca te-ai ratacit pe aici, din Matrix.
– Ochelarii… fara ei nu ai putea sa vezi 3D. Sunt ochelari setereoscopici activi,  pe care ii primesti impreuna cu monitorul sau ii poti cumpara separat. Sunt asa de mari ca sa ii poata purta si persoanele care poarta ochelari de vedere.
– Ooo da, m-ai lamurit!
– Pai lasa-ma sa termin…
– Ochelarii polarizeaza lumina si cu ajutorul lor ochii mei, stangul si dreptul, vad in fiecare secunda imagini diferite. Monitorul avand un refresh rate de 120 cadre pe secunda, inseamna ca pot vedea cu ajutorul lor aproximativ 60 de imagini cu fiecare ochi… adica…
– 120 cu amandoi ochii! Totusi e  pacat ca nu avem cate 4 ochi. Iti dai seama cum vedeai atunci?
– Eu zic ca imi sunt deajuns cati am. Sunt multumita de ceea ce vad prin ei. Totul pare atat de real, ai impresia ca esti acolo, ca simti textura obiectelor cu care interactionezi, toate sunetele… miscarea personajului ai impresia ca tu o faci, de asta m-am si speriat un pic cand m-ai atins pe umar. Credeam ca vine cineva sa ma inhate si nu stiam cine. Labirintul in care eram atunci parea cam horror si eram singura.
– Adica totul este o lume fantastic de reala? Poti fi oricine doresti, poti interactiona cu orice?
– Da, ideea este sa simti!
– Pot sa stimt si eu asta in timp ce te duci si imi faci ceva de mancare? Ceva mai complicat, daca se poate, care sa
dureze cel putin o ora pana se prepara.
– Pooooftim?
– Da surioara mea draga, as vrea, daca se poate si un pic de … desert!?
– Pfff, si cu jocul meu cum ramane?
– Lasa, il continui eu, ce…  numai tu sa stii ce este aceea tehnologie 3D?
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2010.

3 thoughts on “3D, o lume fantastic de reala

  1. Interesant ce ai scris! M-a captivat povestioara ta, detaliile m-au facut sa fiu foarte curioasa la ceea ce va urma… Chiar se merita sa ai un laptop/desktop care functioneaza pe baza tehnologiei 3D. Si daca tot veni vorba de mancare chiar am pofta de spaghete Carbonara si ca desert ce sa fie… cred ca trufe de alea bune de care faci u! :-p

  2. @Iulia Pai ma gandeam la cat m-a asteptat ieri cand eu de fapt scriam si asa a ajuns personajul meu. Acum dupa ce a citit postarea chiar vrea sa ii gatesc si sa ii fac si desert 😛

    @Ani Pofta in cui, vorbim noi doua acasa. Cand o sa am timp poate iti fac si ce m-ai rugat 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *